În tradiția cunoscută sub numele de midraș, venerația pentru literele ebraice este un lucru natural iar uneori era considerată chiar scrierea angelică și a ființelor de lumină. Rabinii timpurii au considerat literele ca existând independent într-un tărâm transcendent și au spus că atunci când Moise a urcat pe Muntele Sinai pentru a primi Tora, l-a văzut pe Dumnezeu proiectând coroane pentru literele individuale. Zoharul afirmă că fiecare propoziție, fiecare frază, fiecare cuvânt și chiar fiecare literă a Bibliei există simultan pe mai multe niveluri de înțelegere care pot vi accesate prin diferitele nivele de conștiință pe care ființa umană le poate accesa.

Cert este că putem considera alfabetul ca pe un mijloc de a transmite tradiția, miturile vremii. Deci, alfabetul ebraic nu era doar un mijloc de ortografie a cuvintelor, făcând posibilă înregistrarea grafică a vorbirii cu foarte puține semne sau caractere, ele aveau semnificație, simbolism, o poveste și cunoaștere de transmis. Nu se știe, cu certitudine daca toate aceste lucruri s-au transmis pe cale orala, sau dacă această tradiție nu a fost alterată sau transformată dea lungul timpului. Cert este că literele ebraice au fiecare o poveste a ei, o semnificație profundă pe care ne-am propus să o studiem.

Alfabetul ebraic are 22 de litere, adăugând cele cinci litere finale Kaph, Mem, Nun, Peh și Tzaddi, avem un total de 27 litere sau puteri divine. De asemenea, ar trebui sa reținem ca alfabetul ebraic include 22 de consoane, de asemenea include 5 puncte vocale principale, fără a lua în considerare diferitele lor nuanțe: lung, semi-lungi și scurte, care sunt doar aspecte de finețe.